Transformarea sistemului fiscal

     Reforma fiscală , a început în anul 1990 prin abrogarea unor reglementări juridice vechi din perioada anterioară prin reorganizarea şi descentralizarea actelor decizionale ale agenţilor economici cu capital de stat, dar şi prin apariţia întreprinzătorilor particulari. în anul 1991 s-a reglementat impozitul pe salarii, impozitul pe profit, s-a elaborat Legea finanţelor publice. Ulterior au fost introduse accizele, taxa pe valoarea adăugată, taxele vamale, taxele locale, au fost reglementate fondurile speciale. în această perioadă impozitele şi taxele care formează actualul sistem fiscal au fost modificate de mai multe ori.

Controlul fiscal

            Ca o formă a controlului financiar specializat controlul fiscal îşi are sediul material în Codul de procedură fiscală . Inspecţia fiscală nu presupune existenţa unor raporturi ierarhice între cel care dispune controlul şi cel controlat, temeiul său reprezentându-i legea şi are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi Conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii . 

Garda financiara

   Garda Financiară este instituţia publică de control, cu personalitate juridică care exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi vamal, care au ca efect evaziunea fiscală, organizată ca organ de specialitate al administraţiei publice centra/e în subordinea Autorităţii Naţionale de Control.

Procedura controlului financiar

    Procedura controlului financiar este alcătuită dintr-un ansamblu de operaţiuni şi acte privind organizarea, desfăşurarea şi valorificarea rezultatelor acţiunii de control. Această procedură cuprinde următoarele etape sau faze: pregătirea echipei de control financiar prezentarea la unitatea supusă controlului şi organizarea activităţii de control; ,desfăşurarea activitpţii de control; ,redactarea actelor de control; valorificarea rezultatelor acţiunii de control.

Metodele controlului financiar

        Metodele folosite în organizarea şi exercitarea controlului financiar sunt şi ele diferite, în funcţie de aspectele supuse verificării, de elementele de evidenţă utilizate, de scopul urmărit şi de gradul de cuprindere. Astfel, sunt cunoscute ca metode tehnice de control: controlul financiar faptic, documentar, tematic, total, parţial, complex, încrucişat, mixt, etc. Controlul financiar faptic se exercită prin observarea directă (la faţa locului) a proceselor şi fenomenelor economico-financiare, prin cercetarea şi investigarea activităţilor specifice supuse controlului, în scopul constatării acelor situaţii care nu rezultă din documentele existente la unitatea controlată. Controlul financiar documentar se realizează prin verificarea documentelor existente, în cadrul evidenţei contabile, urmărind concordanţa actelor cu operaţiunile privind

Controlul financiar posterior

       Controlul financiar posterior sau ulterior se exercită asupra actelor şi operaţiunilor economico-financiare, după ce acestea se realizează temeinic, cu amînunţime, fără a fi stânjenite activităţile curente ale unităţilor controlate, asupra actelor şi operaţiunilor deja încheiate. Controlul posterior are şi un aspect sau un rol preventiv, întrucât el permite tragerea unor concluzii care pot fi utile pentru activităţile ulterioare.

Controlul financiar concomitent

     Controlul financiar concomitent, denumit şi simultan sau operativ ori curent, seexercită în timpul desfăşurării proceselor economice şi financiare, în acelaşi timp sau paralei cu efectuarea actelor şi operaţiunilor pe care le presupun aceste activităţi, în scopul de a putea interveni pentru corectarea sau eliminarea deficienţelor ori a ilegalităţilor. Controlul concomitent se exercită inopinat, cel puţin o dată pe lună, prin verificări faptice, pe bază de documente, de regulă prin sondaj.