Potrivit acestei teorii, politica fiscală poate să trateze la fel pe toţi agenţii economici, stabilind obligaţii fiscale egale, sau poate să facă diferenţieri în tratamentul fiscal, in funcţie de forma de proprietate, de forma juridică, de dimensiunea, de ramura, de zona geografică sau sediul agentului economic. Pentru persoanele fizice, politica fiscală poate opta pentru o contribuţie egal repartizată pe contribuabili sau pentru una diferenţiată în funcţie de obiectivele economice, sociale, familiale .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu